marți, 16 iulie 2013

Îmi place ploaia. Întotdeauna mi-a plăcut ploaia, dar să stau undeva la dos, eventual cu o carte bună în față, sau cu o persoană dragă sufletului meu la un pahar de vorbă și o doză de amintiri. Nu prea îmi plăcea, recunosc, atunci cînd mă prindea ploaia în stradă fără umbrelă. Dar, uneori totuși e bine să te ude ploaia. O ploaie caldă de vară, liniștită, cu stropi care cad haotic în jur, care să-ți redea starea de confort care-ți lipsea. Și iată o asfel de ploaie mi-a alungat mie azi tristețea , nostalgia și starea de apatie care îmi pătrunse fără voie, pe furiș, în inima mea. Stropii de ploaie care mi-au inundat fața mi-au redat zîmbetul. Acum mă simt bine datorită ploii. Mi-aș dori să am parte mai des de asemenea ploi, le-aș înlocui cu ploile de lacrimi...