Ce toamna frumoasa! Imi aduc aminte cu placere de ultimile zile ale lui brumar de acum 4 ani, cind asteptam sa se nasca cea mai mare realizare a familiei noastre. Zile pline de emotie, de nerabdare, teama si griji. Acum, intorcindu-ma in timp, nu-mi vine sa cred ca eu am fost cea care am trait astfel de momente. Atunci, eram o tinara care era dornica sa-si cunoasca copilul, acum sunt o MAMA care-si duce copilul la teatru si discuta impresiile spectacolului. Acum realizez ca tin de mina o personalitate. Doamne, cum se mai scurge nisipul din uimitoarea clepsidra a sortii!

Dor de noi

    Ce lungi imi par zilele, cit de greu trece timpul in lipsa ta. Notiunea de timp mi se pare o necunoscuta, de-ai sti cit imi e de dor... Zile tomnatice trec pe linga noi, absorbiti de rutina si griji, uitam sa urmarim inserarea, pierdem momentul rasaritului. 

    Ce mult inseamna unele cuvinte acum, cind esti departe, cit de nepasatori putem fi cind avem TOTUL, fara sa ne dam seama ca TOTUL, de fapt, e altceva decit credem. Mi-e dor, mare dor!