Despre ”Hoțul de umbre”

Este o carte pe care am citit-o dintr-o răsuflare, datorită lejerității cu care a fost scrisă. Autorul, Marc Levy, reușește să-l facă pe cititor să se transpună imaginar în perioada copilăriei, de acolo de unde începe personajul principal să-și relateze propria saga.

Așadar, romanul ne dezvăluie parte din viața eroului - de pe cînd era elev în clasa a 6-a ”C”, pînă ajunge student la medicină - relatînd subtil despre puterea deosebită a acestuia de a ”fura” umbre și de a putea comunica cu ele. Datorită acestui fapt în viața lui se întîmplă lucruri aparent stranii pe care cei din jurul lui nu le înțeleg.

Parcursul romanului este brăzdat de cîteva despărțiri (unele care sunt temporare, iar altele permanente): despărțirea părinților prin care cu greu trece personaluj principal, apoi despărțirea de Clea, fata pe care a întîlnit-o la mare și pe care nu a putut-o uita, despărțirea de mama. 

În final, regăsirea dragostei îi dă romanului o notă de optimism și îmblînzește sufletul.

Recomand spre lectură cu încrederea că nu veți pierde timpul fără rost!

Citate:

”Poate că dragostea e ca o umbră: cineva o calcă și o ia cu sine. Poate că o lumină prea mare e periculoasă pentru dragoste sau, dimpotrivă, fără lumină umbra dragostei pălește și, pînă la urmă piere.”

”Marea nu îmbătrînește, plaja era la fel ca data trecută.”

”Eu nu sunt decît colacul de salvare de care te agăți în zilele de furtună și pe care îl lași de izbeliște imediat cum se face vreme bună.”

”Există unele lucruri mărunte pe care le lași în urma ta, clipe de viață ancorate în colbul timpului.”

”Nu-mi mai rămînea altceva decît să-mi fac plinul de amintiri, care aveau să-mi hrănească sufletul în anotimpurile viitoare, să-mi fac provizii de momente fericite pentru toamnă, atunci cînd, deasupra drumului meu către școală, avea să se lase întunericul.”