Ce toamna frumoasa! Imi aduc aminte cu placere de ultimile zile ale lui brumar de acum 4 ani, cind asteptam sa se nasca cea mai mare realizare a familiei noastre. Zile pline de emotie, de nerabdare, teama si griji. Acum, intorcindu-ma in timp, nu-mi vine sa cred ca eu am fost cea care am trait astfel de momente. Atunci, eram o tinara care era dornica sa-si cunoasca copilul, acum sunt o MAMA care-si duce copilul la teatru si discuta impresiile spectacolului. Acum realizez ca tin de mina o personalitate. Doamne, cum se mai scurge nisipul din uimitoarea clepsidra a sortii!