Îmi place ploaia. Întotdeauna mi-a plăcut ploaia, dar să stau undeva la dos, eventual cu o carte bună în față, sau cu o persoană dragă sufletului meu la un pahar de vorbă și o doză de amintiri. Nu prea îmi plăcea, recunosc, atunci cînd mă prindea ploaia în stradă fără umbrelă. Dar, uneori totuși e bine să te ude ploaia. O ploaie caldă de vară, liniștită, cu stropi care cad haotic în jur, care să-ți redea starea de confort care-ți lipsea. Și iată o asfel de ploaie mi-a alungat mie azi tristețea , nostalgia și starea de apatie care îmi pătrunse fără voie, pe furiș, în inima mea. Stropii de ploaie care mi-au inundat fața mi-au redat zîmbetul. Acum mă simt bine datorită ploii. Mi-aș dori să am parte mai des de asemenea ploi, le-aș înlocui cu ploile de lacrimi...

...aproape de vis

De ce oare uneori nu aveam acel gram de curaj care să ne ajute în realizarea unui vis? Cum se face că ne dăm seama de anumite lucruri, foarte simple și relevante în același timp, decît atunci cînd a trecut clipa și nu putem reîntoarce timpul? Ne dăm seama în scurt timp că am pierdut o șansă , reîncercăm cu speranță să o readucem la noi, dar, nu se poate. Tocmai am o stare nepotrivită și mă simt secătuită emoțional că am permis să-mi scape o șansă, care cine știe dacă mi se va mai oferi cîndva. Mda, m-am ars de data asta. Și totuși, poate nu e totul pierdut?!

Craciun Fericit!

Sarbatoarea iernii care aduce odata cu ea miros de brad, de craciunei, de portocala, dar si sunetul clopoteilor inghetati pe ulitele satului. Ne adunam cu toti la masa si depanam amintiri impletite cu colinzi. Intrerup firul amintirilor cete de colindatori. Gospodarii ies in pragul casei in frunte cu cei mai mici membri ai familiei si asculta cu drag colinzile ce vestesc Nasterea Domnului. Atmosfera de basm ii cuprinde pe toti. Zapada scirtiie sub picioarele obosite ale colindatorilor imbujorati de gerul iernii, care pleaca grabiti pe la alte case.
Craciun fericit, cititor necunoscut!